Despre Acropole stie toata lumea. Despre Colosseum la fel. Despre Sarmizegetusa, mai putini. Si mult mai putini stiu ca "Sarmizegetusa" (ca si capitala) nu este doar una, sunt doua.
Desi nu s-au pastrat la fel de bine ca si complexul de la Acropole si sunt comparabile ca intindere si dimensiuni, ruinele "Sarmizegetuselor" au o mare importanta in tezaurul istoric al tarii noastre. Ar trebui sa ne mandrim cu ele si sa le popularizam, nu sa le lasam sa se piarda pentru totdeauna in ceata trecutului, ramanand niste simple pietre.
Asadar, nu mi se pare normal sa nu existe panouri si indicatoare suficient de mari si de multe incat sa nu treaca neobservate. De asemenea, drumul din comuna Costesti catre ruinele de la Gradistea nu numai ca nu este asfaltat, dar nu este nici amenajat ca lumea. Intr-adevar, peisajul este superb si o oprire pe malul apei e binevenita, dar cine mai poate fi atent la peisaj, cand sta cu gandul sa nu isi distruga masina prin gropi? Si nu e vorba de 2-3 km, ci de 14. Daca se doreste evitarea distrugerii naturii si a frumusetii simple a locului cu asfaltat si alte cele (pentru a putea fi accesibil si drumetilor), ar fi suficienta si nivelarea drumului in zonele distruse, alaturi de montarea de indicatoare.
Drumul catre cetate
Odata ajunsi sus, la cetate, am constatat cu stupoare ca nu se plateste intrare. Nu ca muream de nerabdare sa arunc cu sutele de lei in stanga si-n dreapta, da’ chiar sa poata intra oricine cand are chef? Pai in cazul asta nu ma mira mazgaliturile de pe zidurile de la intrare (vorba aia, "numele prostilor pe toate gardurile").
Cat poate fi de greu sa se amenajeze cat de cat locul, sa nu aiba oricine acces, sa se puna o taxa modica de intrare, care sa fie folosita pentru cercetari si eventual printat pliante/carti despre cetate? S-ar putea de asemenea organiza excursii cu ghid, mai ales pentru copii. Pai noi am avut mare noroc sa dam de un tip de pe acolo care a facut pe ghidul si ne-a povestit o gramada de chestii interesante despre complex, altfel veneam si eu acasa si nu stiam sa zic decat ca am fost la Sarmizegetusa.
Plus ca sunt sigura ca orice copil ar prefera sa fie dus intr-o excursie de genul asta si sa i se povesteasca la fata locului, decat sa ii fie imbuibat capul cu lectii din manuale, fara nicio baza palpabila, pe care oricum le uita inainte sa se termine anul scolar.
Trecand mai departe, in comuna Sarmizegetusa era cat pe-aci sa trecem pe langa ruine. Evident, lipsa indicatoarelor si-a facut din nou simtita prezenta. Am vazut noi niste pietre in stanga si o parcare de vreo 20 de locuri si am dedus ca alea or fi.
Aici am platit intrare si taxa foto si am primit o carte. O carte despre ruinele cetatilor dacice, despre istorie, despre apogeul dacilor, plina cu poze facute de sus, cu intreg complexul, cu descrieri. Glumeam. Era prea frumos sa fie adevarat. Cartea era despre ceva tip, nici nu mai stiu sincer cum il chema si nu vreau sa zic o prostie. Oricum, era genu’ ala de carti despre personalitati religioase, pe care le primesti la manastiri. Ce legatura avea cu Sarmizegetusa, nu stiu sa va spun.
Complexul de aici e mai ingrijit, mai intins si s-a pastrat mai bine. Chestia e ca se "imbina" cu satul. Fapt care, pe de-o parte e interesant si da senzatia unui loc mult mai primitor. Pe de alta parte, nu imi convine ca eu sa platesc intrare si taxa foto de ma ustura, iar locuitorii satului sa se plimbe nestingheriti cu tractoarele pe ulitele care leaga diversele parti ale sitului.
Printre ruine la o plimbarica
Plus ca, din cate am inteles, se presupune ca ar fi ruine si sub actualele case, lucru ce impiedica avansarea descoperirilor. Problema spinoasa, pentru ca nici nu-i poti cere omului sa isi darame casa ca sa sapi tu dupa niste pietre care s-ar putea, totusi, sa nici nu fie acolo.
Capite de fan printre ruine
In fine, sumarizand toate acestea, nu pot decat sa trag concluzia ca nepasarea depaseste limitele oricarui bun simt. Dar daca pe cei care au puterea sa schimbe lucrurile ii doare in cot, macar pe noi sa nu ne doara si sa ajutam la popularizarea obiectivelor turistice care zac ascunse de ochii lumii. Poate daca o sa se-nghesuie lumea sa viziteze, o sa apara si schimbarile in bine, incet incet.
Foto: Andreea Iancu
Impartaseste-le si celorlalti prin:
Facebook
